Tânăra generație, în derivă

Încă din îndepărtatul trecut, strămoșii noștri au văzut anii care veneau cu ochi buni, așteptând doar binele de la fiecare. Trecerea într-un nou an era mereu încoronată cu obiceiuri și tradiții menite să aducă binele în viețile și casele oamenilor.
Convingerile lor, deși optimiste, astăzi se dovedesc a fi greșite. Despre această generație, tineretul din secolul XXI, se pot spune multe lucruri - dar nu se poate spune că e o generație de vis. Era minților luminate se pare că s-a încheiat!
Tinerii din ziua de azi? Scursuri ale societății de mâine. Nu sunt toți la fel, desigur; există și minți sclipitoare. Ce dovedește acest lucru? Că există o regulă a unei generații ratate și niște excepții care să o întărească.

Este acest termien de „generație ratată” un fals mult prea dur sau e doar cruntul și indiscutabilul adeevăr? Sunt convingerile părinților și bunicilor noștri cu adevărat reale, fondate?

Dacă e cineva vinovat de lucrurile care se petrec cu tinerii din secolul XXI, atunci aceea este societatea în care trăim.

Tinerii au crescut și s-au dezvoltat așa cum au fost coordonați de părinți, de lume, de societate. Pesemne au uitat toți de fragilitatea sufletului omenesc!
Problemele acestei generații sunt, între altele, și calculatorul, violența din jocuri și filme, lipsa de comunicare, alimentația proastă, stresul, lipsa modelelor în viață și lista poate continua. Aparent, acestea sunt doar niște cuvinte aruncate în van, o enumerație fără rost. Dar ce sunt ele în esență?
Adevărl e că tinerii petrec cel mai mult timp în fața calculatorului, jucându-se, navigând pe diferite site-uri, vizionând diferite materiale. Și toate acestea se petrec fără supravegherea unui adult! De ce nu citesc o carte în locul acestor grozăvii? Pentru simplul fapt că sunt lăsați în voia lor și nimeni nu-i ghidează.

Lipsa de comunicare, să existe în secolul XXI? Ei bine, da. Deși tinerii pot discuta cu prietenii, cunoscuții, rudele, nu e de ajuns. Poate că au evoluat mijloacele de comunicare, dar asta nu înseamnă că tinerii și comunică în adevăratul sens al cuvântului. Persoanele cu care ar trebui să poarte discuțiile cele mai importante sunt părinții lor, dar e un lucru greu de realizat atunci când ei sunt plecați mai tot timpul pentru a munci. Dar asta nu e în totalitate vina lor.

Are și alimentația un rol? Desigur. E ușor să-ți cumperi mâncarea din oraș, fără să știi cât rău face sau chiar ignorând acest lucru. Și totuși, acest lucru a dus la nenumărate cazuri de diabet în rândul populației tinere și la fel de multe cazuri de obezitate, care a atras răutățile multor tineri și, mai departe, a făcut persoanele în cauză să se închidă în sine și să devină stresați.

Lipsa modelelor e un alt element. Dacă tinerii nu citesc și nu se interesează de persoane de valoare, care au lăsat ceva în urma lor, ce pretenții să aibă ceilalți? Tinerii învață din ce le este arătat. Așadar, ce poate să
învețe o tânără fată de la o femeie cu un decolteu adânc și fustă scurtă, sau un băiat de la un bărbat care îl vede în club, alături de o femeie ca cea descrisă mai sus?
Nimic bun, cu siguranță.


După cum se vede, nu e tocmai vina generației, ci e și vina societății și a părinților care lipsesc în majoritatea timpului. În plus, voința dispărută din inimile și mințile tuturor e și ea un factor decisiv.
Generația tânără din secolul XXI, să fie oare în derivă, într-adevăr? Se pare că da. Vina e de mai multe părți, și dacă cineva nu se implică în curând, va pluti către ape necunoscute.
Problema e că tinerii nu pot face nimic, dacă cei de mai sus nu vor să ASCULTE.

Generația asta e într-o stare de neputință din cauza conducerii. Punct.

Motoare termice

            Un motor termic este maşina termică motoare ce are proprietatea de a transforma căldura. Acesta lucrează pe baza unui ciclu termodinamic,  realizat fiind cu ajutorul unui fluid. Acest fluid poate fi benzină, motorină, alcool etc.

            Conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, entropia unui sistem poate doar să crească, deci doar o parte a căldurii preluate de la sursa de căldură(sursa caldă) e transformată în lucru mecanic, în timp ce restul căldurii e transferat unui sistem cu o temperatură mai mică(sursa rece).

Istorie

            Încă din al doilea veac i.e.n, un învăţat din Alexandria remarcă forţa de expansiune a vaporilor, fapt ce duce la constrirea unei turbine cu reacţii. Invenţia însă e dată uitării pentru că reacţiile de producţie nu erau favorabile unei aplicaţii largi.

            Mult mai târziu, Demis Papiu studiază problema, construieşte o maşină cu vapori şi o instalează pe o corabie. Apa fierbea într-un cazan închis, vaporii treceau printr-un cilindru ce împingea un piston, şi mişcarea acestuia se comanda manual prin deschiderea unor robinete. Scoţianul James Watt perfecţionează această maşină cu vapori, aducând-o la modul cum arată astăzi.

            De-a lungul vremii, turbinele cu vapori se dezvoltă, mergând pe o scară din ce în ce mai largă. Vapoprii de abur au masa mai mică decât a apei, fapt care determină o viteză mai mare a acestora în momentul intrării în paletele turbinei (viteza e aproximativ 1 km/s, presiunea e 200 at).

           

Tipuri de motoare termice

Există motor cu ardere externă, sursa de căldură este externă fluidului care suferă ciclul termodinamic ( exemplu: motoarele cu abur, turbinele cu abur, motorul Stirling ) şi motor cu ardere internă, la care sursa de căldură este un proces de combustie suferit de fluidul supus ciclului termodinamic ( exemplu: motorul cu ardere internă cu piston, motorul Wankel, turbina cu gaze, motorul rachetă, statoreactorul şi pulsoreactorul. )

1.      Motorul cu ardere externă

Motorul cu ardere externă (combustie externă) este o maşină termică motoare în care energia internă a agentului termic încălzit de un generator extern sau o sursă externă prin peretele motorului sau schimbătorul de căldură e transformată în lucru mecanic.

1.2. Motorul cu abur

Motorul cu abur e un motor termic cu ardere externă, transformă energia aburului în lucru mecanic. Sub presiune, aburul e produs într-un generator prin fierbere, se destinde dintr-un agregat cu cilindri, unde expansiunea produce lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui piston. Această mişcare e transformată în mişcare de rotaţie cu un mecanism bielă-manivelă.

Căldura necesară reiese din arderea unui combustibil sau prin fisiunea nucleară (reacţie în care nucleul se rupe în două sau mai multe fragmente de masă cu aproximaţie egală, neutroni rapizi, radiaţii şi energie termică).

Maşina lui Watt

Aici, aburul trece într-o cameră specială pentru condensare. Cilindrul nu e încălzit şi răcit fapt ce determină pierderi de căldură scăzute. Această maşină era şi destul de rapidă. Pe timpuri, era folosită la locomotive cu abur, maşini cu abur, aspiratoare cu abur şi perii pentru mascarea capului cu abur.

Astăzi, motorul cu abur e de domeniul trecutului. Volkswagen a inventat un astfel de motor, însă modernizat, unde arderea externă produce gaze de ardere foarte puţin toxice. Aurul e introdus în injectoare similare celor ale motorului Diesel.

            Firma Enginion a creat la rândul său un prototip ce lucrează în doi timpi, fără lubrefianţi, deoarece părţile componente sunt făcute din Carbon.

           

1.2. Turbină cu abur

Turbina cu abur e o maşină motoare rotativă ce transformă entalpia aburului (funcţie de stare a unui sistem termodinamic) în energie mecanică folosită apoi al cupla turbinei. Transformarea se face cu palete montate pe motor, ce se rotesc solidar.

Astăzi, turbinele cu abur înlocuiesc motoarele cu abur fiindcă au randament supeior şi raportul putere/greutate mai mare. Mişcarea de rotaţie a turbinelor e bun pentru acţionarea generatoarelor electrice.

            Aburul , cu presiunea şi temperatura ridicate, e destins în palete până la presiune mai mică. Energia aburului devine energie cinetică. Cu viteză uriaşă, acesta schimbă direcţia, ajutat de palete, ceea ce rezultă o forţă ce crează un moment asupra rotorului, care se roteşte cu o viteză unghiulară, livrând cuplei putere sub formă de lucru mecanic în timp.

1.3.  Motorul Stirling

Motorul Stirling e o maşină termică cu aer cald, cu ciclu închis (ceea ce înseamnă că fluidul de lucru e închis într-un spaţiu – sistem termodinamic ) regenerativ ( un schimbător intern măreşte randamentul potenţial al acestui motor ).

Deşi sursa de energie poate fi aredrea unui combustibil, dar şi energia solară sau nucleară, motorul Stirling e inclus în categoria motoarelor cu ardere internă. Acesta funcţionează prin utilizarea sursei de căldură şi a unui radiator, menţinute la temperaturi diferite unul faţă de celălalt.

2.      Motorul cu ardere internă

Acest tip de motor transformă energia chimică a combustibilului prin ardere în energie mecanică. Căldura ce se degajă în camera arderii se transformă în mişcare ciclică, în urmă presiunii puse pe piston. Ulterior, aceasta devine mişcare de rotaţie uniformă, obţinută la arborele cotit. Camera arderii e reactorul chimic unde are loc arderea.

      Căldura se obţine prin arderea combustibilului (benzină, motorină, GPL, combustibili gazoşi, gaz natural sau praf de cărbune). Oxigenul se obţine din atmosferă. Combustibilul, amestecat cu aer, se numeşte amestec carburant.

      Arderea e iniţiată prin contactul direct a amestecului carburant cu o sursă de căldură sau se produce printr-o detonaţie în în tot amestecul. Arderea carburanţilor se face la aproximativ 2000°C.

Motoarele cu ardere internă pot întrebuinţa drept combustibil benzină (au carburator şau pompă de injecţie), motorina (pompă de injecţie), gaz sau gaz natural.

Aceste motoare pot fi atât în patru, cât şi în doi timpi. În patru timpi, adică pistonul face patru curse simple într-un ciclu motor, mişcându-se într-un cilindru închis la un capăt de chiulasă. Această mişcare are loc între două poziţii extreme: punctul mort interior şi cel exterior. În doi timpi, motorul funcţionează pe baza unui ciclu ce se desfăşoară numai în decursul unei rotaţii a arborelui cotit.

            Motoarele au cilindrii aşezaţi în linie, în V, în W, boxer (cu cilindri şi pistoane opuse), înclinaţi vertical, aşezaţi în stea sau cilindrii aşezaţi în delta (Δ).

            Carburantul se produce ori cu formarea în exteriorul cilindrului a amestecului de carburant (în cazul motoarelor cu carburator, injecţie de benzină în conducta de aspiraţie şi a motoarelor cu gaz, cu instalaţie în care amestecul carburant se formează afară), ori cu formarea în cilindru a amestecului (motoarele cu injecţie de combustibil – Diesel – şi motoare cu aprindere prin scânteie şi cu gaz, unde combustibilul gazos e introdus în cilindru printr-o supapă aparte în timpul aspiraţiei.

            După cum se aprinde carburantul, acestea sunt cu aprindere prin scînteie (MAS) şi prin comprimare (MAC, sau motorul Diesel).  

2.1.Motor Wankel

Motor cu ardere internă unde mişcare de rotaţie se obţine nu prin mecanism bielă-manivelă, ci ajutat de un piston rotativ triunghiular. În comparaţie cu motorul cu ardere cu piston, Wankel are compactitate şi vibraţiile sunt mai reduse. Totuşi, are şi un randament mai mic, are un consum mai mare pentru aceeaşi putere furnizată. Emite mulţi poluanţi, are nevoie de instalaţii de denoxare comlpeze, uzinarea şi întreţinera sunt mai scumpe.

2.2.Motorul cu ardere internă cu piston

Pistonul e un organ de maşină cu mişcare rectilinie alternativă într-un cilindru. Aecsta închide spaţiul de voulum variabil al cilindrului, umplut cu aer, amete carburant sau fluid sub presiune.         

Aici, energia se transformă prin piston în lucru mecanic la maşinile motoare  sau invers, la cele generatoare. La maşinile motoare, pistonul e acţionat de energia internă, iar la maşinile generatoare, acesta acţionează doar asupra fluidului sau aerului (compresor, motor hidraulic). Pistonul e, de obicei, cumplat la mecanism bielă-manivelă, ce transformă mişcarea rectilinie în mişcare circulară (motoare) şi invers (la pompe).

2.3.Turbină cu gaze

Turbina cu gaze e o turbină mică, utilizează entalpia unui gaz sau unui amestec pentru a produce o cantitate de energie mecanică necesară la cupla turbinei, prin intermediul paletelor ce se rotesc. Turbina mai e cunoscută şi sub denumirea de instalaţie de turbină cu gaze (ITG).                  Termodinamic, turbina funcţionează similar motorului de automobil. Aerul e luat din atmosferă, trimis de la compresorul ce-l comprimă, se urmează introducerea combustibilului ce se aprinde, apoi arde într-o cameră de ardere. Gazele de ardere se destind în turbina ce extrage lcurul mecanic, apoi sunt evacuate.    

Acesta este un proces continuu, piesele au mişcare de rotaţie. Turbinele de gaz se dezvoltă în aviaţie, dar îşi găsesc aplicaţii şi în multe alte domenii, cel mai modern fiind termocentralele cu cicluri combinate abur-gaz.

Despre gali si druizi

Galia

                Galia a fost regiunea Europei de Vest, includea nordul Italiei moderne, Franţa, Elveţia, Belgia occidentală, părţi din Olanda şi Germania pe partea vestică a Rinului.

                Sub comanda lui Brennus, galii ocupă Roma în 390 î.Hr. O emigraţie apare şi în Tracia, în nordul Greciei, în 821 î.Hr. În Galia propriu-zisă, Vercingetorix rezistă eroic în faţa romanilor, însă se predă, copleşit numeric, şi e ucis în închisoare după şapte ani. Galia devine provincie romană, una dintre cele mai înfloritoare regiuni.

Galii

                Galii sunt strămoşii francezilor. Se ocupau cu agricultura şi creşterea animalelor, erau vestiţi pentru arme, unelte şi podoabe lucrate de  ei înşişi. Potrivit legendelor, ei au fost primii care au utilizat săpunul în Europa Occidentală. Le plăcea curăţenia.

                Locuinţele galilor erau rotunde ca formă, construite din lemn şi acoperite cu stuf.  În jurul caselor, aveau adăposturi speciale create pentru animale.

                Erau adevăraţi artişti ce făceau sculpturi, bijuterii etc. De altfel, erau nişte războinici foarte buni ce au ajuns să cucerească până şi Roma în anii 400 î.Hr.

                Aşezaţi în Europa vestică, în Franţa de astăzi, Galia se numea şi „ţara pădurilor”, datorită bogăţiei arborilor din această zonă.

                Galii se ocupau cu creşterea animalelor, agricultura, erau foarte buni meşteşugari, prelucrau fierul (de la care iau şi geto-dacii exemplu), cunoşteau roata olarului, făceau comerţ în întreaga Europă şi regiuni îndepărtate, şi erau foarte apreciaţi pentru armele, podoabele lor.

                Galii se îmbrăcau cu ţesături din lână şi in. Bărbaţii purtau pantaloni largi, pe care îi legau cu o centură, în timp ce femeile aveau rochii lungi, pe care le pridnmeau la mijloc. Peste tunică, aceştia purtau o manta lungă din lână.

                Îşi vopseau îmbrăcămintea cu ajutorul plantelor, iar în picioare, ei purtau opinci din piele.

Obiceiurile galilor

                                                Galii erau cunoscuţi pentru marele lor curaj. Obişnuiau să plece la luptă fără îmbrăcăminte sau arme şi unelte care să îi protejeze, astfel dovedind cât de curajoşi erau. Ulterior, ei îşi confecţionează haine care să le protejeze corpul şi coifuri pentru cap.

                Galii trăiau în triburi conduse de un şef numit pe timp de un an. De obicei, tinerii gali purtau barbă şi plete, cel puţin până răzbeau întâia oară în faţa unui duşman.

                Acest popor e foarte bine cunoscut pentru curăţenia sa.

Galia Cisalpină

                Galia Cisalpină e o regiune a Galiei situată dincoace de Alpi. Provincie a Republicii Romane situată în nordul Italiei de astăzi, Galia era guvernată de la Mutina, unde Spartacus l-a învins cîndva pe Gaius Cassius Longinus.

                Această provincie se uneşte cu Italia în jurul anului 42-43 î.Hr., ca plan de „italicizare” dus de Octavian în timpul celui de-al doilea triumvirat.

Gallia Transalpină

                Gallia Transalpină e o provincie romană din zona Languedocului şi Provenţei de astăzi din sudul Franţei. Numită şi „Provincia Nostra” de către romani, ea mărginea direct cu Italia, oferind statului multe avantaje precum controlul rutelor terestre între Italia şi Peninsula Iberică, un tampon împotriva atacurilor asupra Italiei şi controlul rutelor comerciale de pe valea Ronului.

                Gallia Transalpină devine provincie în 121 î.Hr.

Gallia Lugdunensis

                Gallia Lugdunensis e provincie a Imperiului, în Franţa de astăzi. Se întindea de la Sena la Marna, unde era granişa cu Gallia Belgica, până la Garonne în sud-vest, la graniţa cu Gallia Aquitania.

                Gallia Lugdunensis e provincie imperială, guvernată de proconsul.

Gallia Aquitania

                Gallia Aquitania e provincie a Imperiului din sudul Franţei de astăzi, mărginită de Gallia Lugdensis, Transalpină şi Hispania. Această provincie devine imperială, sub comanda unui fost praetor, dar fără a avea vreo legiune.

               

Gallia Belgica

                Gallia Belgica e o fostă provincie romană aflată în zona în care sunt Olanda, Beliga si Luxembrug, nord-estul Franţei şi vestul Germaniei. Populaţia erau triburi germanice şi celtice, denumiţi cu toţii belgi. Graniţa cu Galia era la râurile Marna şi Sena.

Druizii

Druizii sunt membrii ai biseriicii precreştine. Această biserică se găsea în vestul Europei, Marea Britania şi Irlanda până atunci când romanii, rivali ai creştinităţii, o distrug.

Druizii făceau parte din cultura tribului, cu mai multe îndeletniciri: vraci, preoţi, administrator, profesori. Atât bărbaţii, cât şi femeile puteau fi vraci.

Galia era ocupată de două categorii de oameni: druizii şi cavalerii. În anumite perioade, druizii se aşezau să judece în ţinutul canutilor, în central Galiei. De obicei, druizii nu iau parte la războai,e nu plătesc impozite, sunt scutiţi de serviciul militar şi sarcini similare.

Aici, la druizi, se spune că se învăţa pe derost versuri, unii studiind chiar şi douăzeci de ani. Druizii nu sunt de acord cu păstrarea religiei lor scrisă, deşi celelalte triburi utilizează alfabetul grecesc.

În opinia lor, sufletul nu piere, ci trece, după moarte, în alt corp. Numele de druid vine de la “dru(i)d”, stejar, simbol al puterii la aceştia.

Sursa: wikipedia.org

Despre Caius Iulius Caesar

Caius Iulius Caesar

                Caius Iulius Caesar e un militar roman, una dintre cele mai influente personalităţi istorice.  Are un rol important în instaurarea dictaturii în Roma şi instaurarea Imperiului Roman.  Caesar provoacă războaie de cucerire fără să primească acceptul senatului roman. Cucereşte astfel Galia şi invadează, în 55 î.Hr., Marea Britanie.

                Caesar devine dictator al lumii romane, reformând societatea şi guvernarea. Se autoproclamă dictator, în timp ce Marcus Brutus, prietenul său, urmăreşte în secret să-l asasineze pe acesta, sperând să salveze republica.  După asasinare, conducerea revine lui Octavian (după Bătălia de la Actium, în care acesta câştigă împotriva lui Antoniu şi Lepidus, alături de care preluase conducerea Romei.)

                Războaiele civile sunt cele care transformă Republica în Imperiul roman, sub conducerea primului său împărat, Octavian, fiul adoptiv al lui Caesar. Acesta e cunoscut sub numele de Cezar August.

                Caius Iulius Caesar îşi face multe însemnări, cunoscute sub numele de „Commentarii de Bello Gallico”, în care dă detalii despre viaţa personală, relatate mai târziu de istorici.

Caius Iulius Caesar - începuturi

                Caesar s-a născut la Roma, într-o familie de patricieni. O legendă spune că el a fost născut prin cezariană, ipoteză improbabilă datorită inciziei aplicate doar asupra femeilor decedate. Caesar creşte în modesta locuinţă din Suburba,un cartier de clasă mijlocie din Roma. Deşi se trăgea din patricieni, familia nu era înstărită, niciun membru al familiei nu era cunoscut în societate. O mătuşă a lui Caesar, căsătorită cu unul dintre cei mai bogaţi locuitori romani, Gaius Marius, face ca veniturile lui Caesar să se îmbunătăţească.

                Când Caesar are 15 ani, tatăl său moare, devenind moştenitor al averilor deţinute de răposat şi de Marius, unchiul său, în timpul războiului între el şi Sulla.

                În vârstă de 20 de ani, Caesar trece printr-o situaţie dificilă – Sulla, câştigătorul războiului civil, îi porunceşte acestuia să divorţeze de soţia sa, Cornelia. Refuzul trage după sine plecarea lui Caesar şi familiei, până când li se permite o reîntoarcere în republică, neonorată însă. Caesar alege să plece pentru a fi în serviciul militar.

                În Asia Mică, face parte din asedierea Miletului, el dând dovadă de mult curaj salvând legionarii. Ulterior, i se oferă coroana de ghindă, onor militar foarte preţios pentru un militar fără grade. Purtarea în public a acestui onor obliga pe cei din jur să aplaude pe purător.

                După ce Sulla moare, Cezar e avocatîn Forul din Roma, orator neînduplecat în procesele împotriva guvernatorilor acuzaţi de corupţie şi înşelăciune. Caesar ia mai târziu lecţii de filosofie de la Apollonius Molo.

                Spre insula Rodos, Caesar e capturat de piraţi, cărora le râde în nas şi le promite că-i va crucifica. Adunând banii de recompensă şi eliberându-se, el se ţine de cuvânt şi îi pedepseşte pe piraţi. Se întoarce la Roma, şi e ales membru al Colegiului Pontifilor, chiar în timpul răscoalei sclavilor.

                Primul pas în viaţa politică îl face ca tribun militar. El îl susţine pe Spartacus în încercarea de a face ordine în stat. Ajunge, astfel, în legiunile lui Crassus, ca tribun cu atribuţii în avocatură. Cei doi devin prieteni.

                Caesar îşi pierde soţia, ea încercând să-i dăruiască un fiu. O pierde şi pe mătuşa sa, de care era foarte ataşat. Văduvul le face funeralii celor două femei , foarte impor tante pentru el, fapt interpretat de oponenţii politici drept propagandă spre a fi ales chestor.

                La 30 de ani, Caesar devine chestor în Hispania pentru scurt timp, apoi revine în Roma. Se recăsătoreşte din interes cu nepoata lui Sulla, Pompeia. El îl susţine pe tatăl soţiei lui, Pompei, asigurându-şi cariera politică. Nu târziu după, el e ales edil.

                Urmează poziţia de magistrat. Edilii se îngrijeau de organizarea jocurilor publice şi administrarea Circului Maximus în mod special. Caesar devine popular între oamenii de rând prin împrumuturi uriaşe. Jocurile sale erau spectaculoase, proiectele erau uimitoare. Ridică statui lui Marius, în ciuda uimirii senatului. Falimentul ce survine în urma uriaşelor împrumuturi îi amenintă cariera.              

                Caesar e ales mare preot(Pontifex Maximus), ocupând Domus Publica în For. El avea toate atribuţiile religioase şi patronatul preoteselor Vestei, ceea ce însemna să scape de datorii şi să îşi mărească puterea. Numirea în acest post aduce după sine un scandal, fiindcă, la sărbătoarea sacră a femeilor ce trebuia organizată de soţia sa vine un bărbat deghizat, fapt care atrage după sine divorţul lui Caesar.

                Caesar devine pretor urban, însă se declanşează Conspiraţia lui Catilina şi un nou conflict cu optimaţii. Catilina e izgonit din Roma de senat şi exilat în Etruria. Este prins şi, alături de aliaţi, condamnat la moarte. Decizia lui Caesar de a nu susţine pedeapsa cu moartea se numără printre puţinele decizii similare.

                Iulius Caesar începe mandat ca pretor urban, promovându-şi politica. Pompei şi aliatul, Nepos, vor să vină în Italia şi să înceapă restaurarea, iar Caesar îi susţine. Cato zdruncină moţiunea, izgonindu-l pe Nepos şi alungându-l din postul de pretor pe Caesar. Mulţimea enervată de această decizie este calmată cu greu de acelaşi om.

                Cressus îi sare în ajutor lui Caius, acuzat de delapidare, achitând un sfert din 20 de milioane de dinari. Caesar devine guvernator propretor al Lusitaniei, unde fusese chestor în trecut. În Hispania, el îşi face o reputaţie deosebită drept comandant miliatar, câştigă bătălii importante. În vara anului 60 î. Hr., el intră în Roma spre a candida la cea mai înaltă funcţie.

                Candidează pentru consul, manipulând Senatul. Se formează Primul Triumvirat, alianţă secretă între Pompei, Caesar şi Crassus, fapt ce duce la obţinerea postului de consul. Optimaţii însă îl pun drept consul junior pe Marcus bibulus, rival al lui Caesar.

                După ce îl aduce în dizgraţie pe Bibulus, Caesar primeşte consulatul Galiei şi Illyriei, începând cuceririle externe. Sprijinit de popor şi cei mai puternici romani, el înfrânge adversar după adversar. Modifică platforma geopolitică antică.

                Încep războaiele galice, care pentru Caesar nu sunt doar victorii armate, ci şi politice, alături de o propagandă solitară. El continuă să cucerească, extinzându-se. În acelaşi timp însă, situaţia politică de la Roma e din ce în ce mai proastă. Acesta organizează o conferinţă cu Crassus şi Pompei, având grijă ca cei doi să se înţeleagă, asigurând Triumviratul.

                În anul 50 î.Hr, Pompei şi Senatul îl cheamă pe Caesar la Roma – proconsulatul se încheiase. Caesar era temător că va fi judecat fără armată şi imunitate. Pompei îl acuză de trădare, şi cuceritorul atacă republica, sperând să se instaleze ca dictator. Îl urmăreşte pe Pomei şi, în Grecia, în înfrânge definitiv, evitând o pierdere catastrofală.

                Caesar devine dictator la Roma, cu Marc Antoniu ca prim locotenent. Demisionează din post şi redevine consul. Ajunge în Alexandria, oferindu-i sprijin Cleopatrei în războiul cu Ptolemeu. După ce egipteanul îl ucide pe Pompei, Caesar se răzbună şi îl înfrânge, Cleopatra devenind unicul domnitor. Alături de ea, el îşi creşte copilul, pe Caesarion.

                Organizează în continuare bătălii în Orientul Mihlociu şi Africa, obţinând în acelaşi timp alte două consulate. Întors în Italia, în numeşte prin testament pe Octavian ca succesor. I se aduc onoruri după onoruri din partea Senatului. Caesar aprobă legi pe teme sociale. El devine, în 44 î.Hr., dictator pe întreaga sa viaţă.

                Mai marii Romei încep să se teamă că dictatorul se va proclama rege. Conspiraţia împotriva acestuia începuse să crească. În timp ce Caesar organiza o campanie în Dacia, Marc Antoniu încearcă de două ori să-i pună diademă pe cap, declarându-l rege. Văzând că publicul nu acceptă, Caesar refuză titlul.

                Are loc o întrunire a Senatului la Idele lui Marte, deşi lui Caesar i se spusese să se ferască de această dată În timpul întrunirii, el e atacat şi înjunghiat de un grup între care se afla şi fiul nelegitim al lui Caesar.

                După moartea sa, Rebublica a luat sfârşit. Gaius Octavius, nepotul său şi fiul său adoptiv, preia conducerea. Nemilos şi crud, el frmează, cu Octavius şi Antoniu, un al doilea şi ultim Triumvirat. Caesar e zeificat, apoi se naşte un război între Octavius şi Antoniu şi Cleopatra, ultimii fiind înfrânţi la Actium, ceea ce-l ridică pe Octavian la rangul de prim împărat roman, sub numele de Cezar August.

The cycle of the life

The weather becomes more and more cold. The wind used to blow with his powerful strenght. Leaves are yellow now, and they started to fall from the big threes.
There's a small yellow and red carpet on the ground.
Here and there, there are some flowers. They are sad, they know the autumn came faster than they ever expected. This cruel season appears too fast every year, stealing their lives.
A little cricket was staying on a big leaf, looking at a buttlerfly. It was a little yellow butterfly, without a big strenght. He was trying to stay on a mauve flower, but the wind wasn't so good with.
"May I help you?" the little cricket asked the butterfly.
It looks down and smiled with his little mouth.
"How could you help me fighting against this powerful wind?"
"It's not so hard to fight" the mauve flower said.
"The weather isn't so patient with us, the little creatures. You are powerful, we aren't."
"You're right" the flower said. "But you don't have to give up just because you're a little creature."
The cricket and the butterfly looked at the flower in that moment.
"Come on, I'll protect you against the wind as long as I can" the flower said.
The little creatures listenet to the flower, hiding in its leaves.
"Would the weather become good again?" the butterfly asked. "I would like to fly again in the hot summer air."
The flower and the cricket laughed then. The butterfly was so naive!
"Oh, dear, the weather will become more and more cold... We'll die together. There's no way to turn back, the autumn arrived and, sooner, the winter will also arrive."
"But it's so cold!" the cricket said.
"Dear friend, just be happy for our last few hours or days together."
As the flower and the cricket said, the winter arrived and they died. The weather became as cold as your bones could frost. It's the cycle of the life...

"La multi ani!"

La multi ani noi va uram
Acum, de ziua dumneavoastra !

Mereu aproape sa ne fiti
Unica pe-acest Pamant !
La bine si la greu
Tot langa noi sa fiti mereu,
In inima noastra, doamna diriginta !

Acolo veti fi mereu !
Ne-ati ocrotit ca o mama
Intotdeauna ne-ati iubit !

Dumneavoastra ne-ati invatat
Oamenii cum sa-i tratam
Ati vrut sa fim puternici,
Mandrii, cand vom pasi in viata !
Noi pentru asta va multumim
Astazi, de ziua dumneavoastra !

DOi ani ne-ati invatat sa
Iubim limba romaneasca
Rar ne-ati certat
Insa ne-ati iubit sincer intotdeauna !
Gingasa fiinta sunteti,
In inima noastra, o mama !

Noi va iubim i va pretuim
Toata viata,
A noastra doamna diriginta !

 La multi ani !
Ai dvs, clasa a VIII C

Amintirea unei sobe de teracotă, a unui bătrânel şi a unui căţel

    Cum pot unii să-şi dorească centrală? Doamne, personal, le urăsc din toată inima. Din nefericire, nu am norocul să am o sobă de-aia mare, antică, de teracotă. Sobele alea te încălzesc cu suflet cu tot, nu lasă părticică din tine neîncălzită.
    Centralele de încălzit sunt... reci. Reci, şi îţi dau o răceală adâncă până în măduva oaselor. Neplăcută, dură, chinuitoare. O răceală lipsită de sentiment.O răceală grea.
    Nu aş da pe nimic în lume căldura dogoritoare a unei sobe de teracotă.       
    Mi-aduc aminte de soba bunicului, mereu fierbinte în cele mai friguroase zile de iarnă. Ieşeam şi zburdam de nebună, cu Codiţă, căţeluşul meu bătrân, prin curte. Erau ierni când nu prea aveam zăpadă... Şi ierni când trecea zăpada peste mine, cea din trecut, peste copilul de jumătate de metru, infofolit cu toate hainele de către mamă şi durduliu din cauza volumului unei gecuţe roz, mult prea groasă pentru a mă putea mişca normal.
    Când era zăpada de un metru şi jumătate, şi Codiţă se pierdea prin ea, eram nevoită să mă avânt după el. Aşadar, oricine trecea pe stradă putea vedea o gogoaşă roz şi o "nevăstuică" de culoare maronie alergând unul după altul în zăpadă. Era o imagine ce-i distra pe mulţi.
    Pe măsură ce anii au trecut, am crescut. Nu abandonasem însă excursiile în zilele cu ninsoare. Ieşeam din casă, deşi îngheţau pietrele, şi mă jucam cu Codiţă, alergam prin grădină, mă aruncam în zăpadă şi mă tăvăleam cu el. Mi-aduc aminte şi acum cu plăcere de îngerii aceia pe care îi făceam trântită în zăpadă, cu micuţul meu căţel sărind să-mi lingă faţa îngheţată.
    După "doza" de frig zilnică, intram în casă. Eram roşie la faţă şi nu-mi simţeam degetele, aveam toate perechile de ciorăpei, în jur de trei la număr, ude din cauza zăpezii ce-mi intra în ghetuţele joase şi butucănoase, de piele. Primul loc unde fugeam era soba.
    Mereu mă dădea mama afara şi mă mătura. Aveam zăpadă şi în cap, prin părul negru şi creţ ce ieşea din căciuliţă. Eram ninsă, şi mama mă scutura cu mătura, în timp ce Codiţă sărea agitat pe lângă mine, pe picioarele mele. Totdeauna, când îmi băteam uşor pulpele, sărea cu lăbuţele din faţă pe mine şi mă aplecam, pupându-l pe nasul mic şi umed mereu.   
    În casă mă aştepta o sobă de doi metri, mare şi fierbinte. Sfârâiau hainele când mă lipeam de ea. Totdeauna, în camera, era aer cald şi un miros plăcut, familiar emanat de acea sobă. Stăteam trântită în pat şi cu tălpile lipite de sobă pentru a mi le încălzi, sau cu spatele lipit de sobă. Când mă ardea, imi scărpinam spatele încins de marginea sobei.
    Bunicul îmi făcea des pâine prăjită direct în cenuşa sobei, şi mâncam înnebunită. Nimic nu se compară cu pâinea de casă făcută în modul acela.  Niciodată nu am mai întâlnit gustul acela, şi sunt ani buni de-atunci...
    Mi-e dor de lucrurile din trecut. Fără nimic sofisticat. Mi-e dor de un bunic zâmbăreţ, care-mi făcea toate poftele, de un căţel mic şi zbârlit şi de o sobă fierbinte. Mi-e dor de când stăteam la gura sobei cu tataie, el punând lemne în sobă şi aranjându-le cu vătraiul, iar eu stând pe vine, cu mâinile întinse, încălzindu-mă şi privind atentă limbile fierbinţi de foc.
    A doua zi o luam de la capăt, umblând iarăşi prin zăpadă. Un copil şi un căţel.
    Escapadele acelea au încetat brusc în iarna când bunicul mi-a găsit căţeluşul mort... Parcă, o dată cu moartea lui Codiţă, o parte din copilăria mea s-a încheiat, a fost smulsă brusc. Vestea adusă prin intermediul telefonului a fost cutremurătoare, şi a luat cu ea o parte din mine, lăsând în urmă amintiri doar.
    Să-i văd leşul, însă, a fost şi mai rău. Era iarnă, iar el era îngheţat bocnă, stând în apa unui pârâu din fundul curţii. Rece, umed, fără viaţă. Era doar un corp cu boticul uşor muşcat de atingerea cutremurătoare a morţii. În mintea mea de copil, i-am spus o rugăciune, i-am făcut semnul Crucii şi l-am lăsat să-şi doarmă somnul de veci.
    Mi-e dor de soba bunicului, de bunicul şi de căţelul meu...