Privesti lacrimile inghetate ale intunecatului cer de noapte ce plutesc usor, coborand din inalt si ajungand pe covorul pufos, asternut peste pamantul inghetat. Luna argintie s-a ridicat mandra in vazduhul negru precum taciunele, domnind peste natura cazuta intr-un somn adanc datorat sosirii iernii. Alaturi de globul acesta de gheata strajuiesc mii de soldatei ce isi imprastie lumina, facand covorul de nea sa straluceasca precum diamantele.
Frumosul astru al noptii se reflecta intr-o uriasa oglinda incremenita a unui lac, iar in jurul acestuia se intinde o padure de brazi mandrii precum niste ostasi. Acele lor ascutite le tremura incontrolabil sub povara gramezilor de omat ce ameninta sa se rastoarne, iar trunchiurile groase ale acestor vesnic verzi soldati se cutremura sub puterea neiertatoare a crivatului.
In aceasta atmosfera sinistra in care se aude doar vantul suierand si facandu-si loc printre ramurile copacilor, rascolind zapada din vartejuri gigantice, umbre inspaimantatoare se ridica, facandu-te sa tremuri infiorat.
Sus, pe dealul inalt se vede ridicandu-se un vechi castel. La intrarea acestuia se afla doi mandrii brazi ce protejeaza imensa arhitectura de privirile curiosilor. Zidurile acestuia sunt de un gri inchis, acoperite pe alocuri de un strat de gheata subtire si alunecos. Frumosul castel in stil gotic iti da sentimentul ca nu te aflii singur in acest pustiu de zapada, el parand ca te priveste, te cheama in trecutul indepartat al acestei lumi de gheata, iar infatisarea stranie iti da fiori de groaza.
Patrunzand prin usile impunatoarei constructii ajungi intr-un hol spatios din care pleaca zeci de coridoare intunecate si inguste. Inaintand, ajungi in sufragerie, o camera rece, luminata doar de torte ce ard usor. Peretii din piatra sunt acoperiti de tablouri vechi ce infatiseaza diferite scene sinister, iar in semineu, focul arde mocnit. Cateva piese vechi alese cu gust mobileaza incaperea imbracata intr-o liniste mortuara.
In genul acestei camere sunt toate celelale, la fel de reci si sinistru de tacute. Atmosfera apasatoare din acest castel vechi e insotita de mirosul cartilor asezate prin fiecare incapere. Mergi mai departe, urcand pe scara ingusta, in forma de spirala, ce duce spre primul etaj. Peretii sunt, din cand in cand, scobiti, si in aceste scobituri se afla cranii umane, luminate de flacara slaba a tortelor. La fel de rece peste tot.
Coborand scarile, simti cum iti este luata o presiune de pe umeri. Ciudata atitudine! Revii in sufragerie si te indrepti catre un tablou urias ce simbolizeaza un inger imbracat in alb, cu trei perechi de aripi insangerate. Ochii ii sunt rosii, exprimand numai rautate, iar fata ii este patata pe alocuri e pete de culoare stacojie. E sange! Te apropii usor de acest tablou, in speranta ca il poti analiza indeaproape, insa atingi cu mana o lampa veche pe gaz si se aude un zgomot ascutit. Tabloul incepe sa se miste in dreapta, lasand sa se vada o forma intunecata in zid de marimea acestuia. Te apropii incet si constati ca este o trecere spre o incapere subterana, fiindca in jos sunt scari spiralate. Coridorul este foarte ingust, permitand sa treaca o singura persoana. Iei o torta de pe zid si incepi sa cobori fiecare treapta.
Vantul suiera amenintator in spatele tau. Ii simti suflul de gheata patrunzandu-ti pana in oase. Constati ca ai obosi si e mult pana jos! Ai coborat deja zece trepte si acestea continua inca. Dar nu, nu ai de gand sa te lasi.
Dupa cateva minute bune de mers se aude un sunet ascutit de deasupra ta. Cand ridici torta in sus, pentru a vedea ce este, observi o fiinta cu ochii rosii, neagra, ce isi ia zborul pe langa tine, speriata. Te-ai speriat si tu la randul tau, dar e doar un liliac.
Cobori toate treptele si ajungi intr-o incapere in bezna. Miroase frumos in jurul tau, a flori de cires. Cirese iarna? Inaintezi cu faclia in mana, observand atent fiecare detaliu al zidurilor ce te inconjoara. Da, esti din nou intr-un coridor. Multe scobituri in zid lasa sa se observe statui ciudate si, pe alocuri, armuri de argint.
Minunat locul in care te aflii, insa senzatia aceea de teama persista. Presimti ca ceva nu este bine, insa iti continui drumul prin castel. Ai avut de ales: ori intri in castel, in speranta ca vei gasi pe cineva, ori mori afara, in frigul necrutator al noptii de iarna.
Ajungi la o usa dubla, parand a fi din lemn de maces. Impingi in aceasta si se deschise cu un scartait asurzitor, descoperindu-ti in fata ochilor o camera uriasa in care sunt asezate intr-un labirint zeci de rafturi vechi, pline cu carti. Mirosul acela de carte iti inunda plamanii si tragi cu sete in tine, nevrand sa uiti vreodata ceea ce vezi acum.
Te uiti pe la titluri, insa nimic nu iti este cunoscut. Romanele sunt vechi, scrise in limbi de mult uitate. Te trece un fior in momentul in care simti o respiratie inghetata pe ceafa. Te intorci brusc, tremurand incontrolabil, insa nu se afla nimic in spatele tau, ci doar intunericul. Doar ti s-a parut!
Iti continui drumul prin biblioteca, in lumina din ce in ce mai slaba a tortei. Abia acum realizezi ca de cand ai coborat, nu ai mai vazut nicio torta. Ce are sa se intample dupa ce flacara acesteia se va stinge?
Gandurile te fac sa te infiorezi, insa le alungi rapid. Trebuie sa mai existe pe aici, pe undeva, cateva torte ce pot fi aprinse. Iti continui drumul, ignorand sentimentul de groaza care te-a cuprins de cand ai intrat in castel. Acum e mult mai accentuat si creste in continuare pe masura ce te adancesti mai mult.
Dar ce conteaza?! Tu continui drumul. Ajungi la capatul celalalt al culoarului si in fata ta se intrezareste o usa ingusta, din lemn de stejar. Impingi in ea, insa pare blocata. Nu ai alta alternativa decat sa o deschizi, asa ca fortezi clanta pana ce se auzi un sunet ascutit, iar aceasta ceda, deschizandu-se.
In fata ta se arata acum o camera spatioasa, luminata doar de flacarile slabe ale unor lumanari. Pe peretele din dreapta ta gasesti o alta torta pe care o aprinzi, alungandu-ti teama din suflet. Incepi sa te uiti in jurul tau: camera avea peretii scobiti, in interiorul carora se gaseau cranii. Pe alocuri se gaseau tablouri mai sinistre decat cele din sufragerie, infatisand diferite scene cu demoni, Sabatul vrajitoarelor, vampiri si varcolaci cum ataca si ucid, iar pe alocuri, cateva tablouri mai mari ce il infatisau pe insusi Stapanul Infernului.
Privesti ceva ce nu observasei pana acum: pe peretele din fata ta e un tablou urias, infatisand doi tineri indragostiti. Daca stai sa te uiti mai atent insa, iti dai seama ca nu sunt orice fel de oameni dupa infatisarea stranie: tanara fata se afla pe un scaun, imbracata in negru, cu o rochie decoltata ce ii lasa sa se vada un colier frumos cu o stea in cinci colturi cazandu-i pe piept, in apropierea sanilor. Gatul ii este precum al lebedelor, gratios, iar fata este dulce, insa pare a avea o sclipire de teama in ochii ei caprui precum blana caprioarelor. Parul blond si lung ii cade pe umerii delicati precum o cascada.
In spatele ei se afla un tanar inalt, cu parul saten inchis, ochi mari si albastrii precum cerul de mai si buzele usor intredeschise, aratand doi coltisori micuti, insa taiosi, si lasand un firicel de o culoare stacojie sa i se prelinga pe barbie, in contrast cu pielea sa incredibil de alba. Acest detaliu ii confera o frumusete demonica, nenaturala. Este imbracat, ca si fata, intr-o tinuta de epoca. Isi tine mainile pe gatul fetei. Abia acum, la o privire mai atenta, observi ca fata are doua orificii micute si rosiatice pe gat, ce inca sangereaza. In spatele celor doi se afla un lac – probabil chiar cel de afara, iar luna se ridica mandra, veghind asupra dragostei lor.
In acel moment iti reamintesti de un frumos moment din viata ta: pe malul lacului de afara, in toiul verii, tu si Damon v-ati sarutat intaia oara. E acelasi baiat din tablou. Si luna v-a fost alaturi si voua. O lacrima ti se prelinge pe fata. Te uiti mai atent la semnatura: se pare ca este a lui insusi. Anul iscalit este 1645. Cum poate fi adevarat avand in vedere in ce an ne aflam noi?
Insa abia atunci concluzionezi ca trebuie sa pleci de acolo cat mai repede. Ai venit de dorul lui, sa vezi de ce nu mai este cu tine mai mereu, ca inainte, insa locul pare pustiu. Te uiti in jurul tau, incercand sa strabati intunericul. Se aude un sunet dintr-un colt al camerei si te dai in spate, usor temator, insa te lovesti de ceva.
Cand te intorci il vezi pe EL stand acolo, privindu-te cu aceiasi ochi demonic. Te prinde in brate si ii simti pielea rece cum iti da fiori pe sira spinarii, insa nu ai ce sa faci, te-ai lasat atras in capcana unei astfel de creature
Isi desclesteaza maxilarul, aratandu-si cei doi colti. In tablou pareau mai mici, acum insa sunt uriasi. Iti prinde parul, fortandu-te sa iti lasi capul intr-o parte, apoi isi infige caninii incredibil de ascutiti in gatul tau, incepand sa bea cu sete tot sangele din trupul din ce in ce mai slabit.
Incepi sa scancesti, picioarele nu te mai tin, iar Damon te lasa jos, pe podeaua rece, continuand sa iti bea sangele pana la ultima picatura. Acum iti dai seama cand lumea iti spunea ca ceea ce se intampla e o Iubire Interzisa, insa tu-l iubeai prea tare pentru a vedea realitatea.
Acum i-ai cazut prada dragostei, in curand avand sa devii o creatura a noptii, menita sa atraga fiecare persoana intr-o iubire interzisa, precum ai patit si tu acum…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu