Mai mult decat magie!

Bruneta se trezi in acea dimineata mai bine decat de obicei. Era fericita, incantata si isi dorea sa nu se afle in casa parintilor ei, ci la buna sa prietena. Privi calendarul cu atentie, la ziua de 29, incercuita cu rosu in forma de inima.
"Ziua cea mare" cugeta in mintea ei incantata si, dupa ce-si facu toaleta de dimineata, se indrepta in mare graba spre dulapul cu haine, de unde isi lua roba neagra. Isi dorea doar sa ajunga cat mai rapid acolo, sa ajunga la buna ei prietena. Dorea s-o faca fericita.
- Unde pleci? se auzi vocea mamei sale, Narcissa Reacredinta. Bruneta se intoarse brusc spre mama ei, uitandu-se cu atentie.
- Nu te priveste, ai grija de Draco al tau! spuse nervoasa, maraind.
Nu ii placea, insa trebuia sa astepte mult is bine pana venea plecarea. Habar avea daca poate sa zboare pana acolo pe matura sau in ce fel ar putea ajunge prin magie. Ii era teama insa, deoarece nu putea Aparea, nu pana nu putea folosi magia dupa voia inimii ei.
Se intoarse pe calcaie iesind afara. Nu ii pasa prea mult de mama ei sau de familia lor, nu o interesa prea mult, astfel ca isi lua talpasita imediat in locul udne stia ca trebuia sa vina persoana pe care-o astepta cu sufletul la gura. Isi dorea doar sa ajunga acolo, sa se termine totul.
La locul cu pricina, constata ca e mai frumos ca niciodata. Dar pustiu. Era la intrarea intr-o pestera in care, mult inainte, gasise un obiect vrajit. Fusese momentul in care il cunoscuse pe cel pe care-l adora, la varsta de cinci ani. Fusese momentul in care puterile sale magice isi aratasera adevarata intensitate, cand zidul muntelui era sa se prabuseasca peste ea.
Atunci fusese salvata si ideea cum ca Albus Dumbledore e cel mai puternic inflorise in mintea ei cu adevarat. Inainte nu era de acord, fiindca nu se convinsese.
- Iata-te! se auzi o voce bladna si, din umbra, doi ochi extrem de albastri, frumosi si plini de bunatate aparura. Imediat, au fost urmati de o silueta inalta, cu parul alb, lung, ce cadea pe umerii lati. Chipul plin de riduri, cu nasul coroiat si ochelarii in forma de semiluna o intampina ca de fiecare data, cu zambetul pe buze.
- Domnule profesor! striga si sari in bratele barbatului la care tinea enorm de mult, strangandu-l cu o forta precara, de fata.
- Micuta mea Bella! rosti pe un ton binevoitor, strangand-o la randul sau in brate. Buna seara! Ma bucur sa vad ca esti bine, spuse zambind si ii puse gluga de la roba pe cap. Te-au urmarit parintii? intrebase si dadu negativ din cap, deoarece acestia ii pierdusera urma printr-un simplu fum luat de la Weasley Bing Bong. Incatata, aceasta zambi.
- Veniti, domnule? intrebase scurt, iar Dumbledore rase incantat.
- Mi-ar placea s-o fac, insa nu se poate, intrucat stii prea bine ca am foarte multa treaba...
Stia ca nu are rost sa insiste, datorita faptului ca Dumbledore era o persoana ocupata. Cu toate acestea, isi lua inima in dinti.
- Ne-ar face o deosebita placere, domnule, de v-ati gasi putin timp spre a veni. O ora macar, spre a ne face o bucurie. V-ar printe bine sa va distrati. Batranii, spuse ea cu un zambet vadit multumit pe chip, nu trebuie sa uite cum este sa fii tanar, fiindca gresesc.
Dumbledore incepu sa rada incantat de ceea ce auzise si Bellatrix privi spre el cu un zambet incantat pe chip.
- Domnule? Veniti, deci?
- Da, micuto, voi veni, spuse razand. O privi pret de cateva momente, apoi intreba calm: Ai ceva sa ma intrebi?
Obisnuita deja cu modul lui Dumbledore de a fi sincer si bun, nu se ascunse si spuse pe un ton senin:
- Va aduceti aminte de Piatra pe care mi-ati daruit-o in acea noapte? Cea a Invierii? intreba si Dumbledore dadu afirmativ din cap. Am rupt-o in doua... Si imi doresc sa-i dau una Hannei. Stiti, sotii Potter... Parintii ei... Poate... Poate... spuse sovaind si Dumbledore, care se asezase intre timp pe o piatra, ii zambi foarte incantat.
- Esti o fetita buna, Bellatrix. Sigur ca i-o poti da, este a ta de cand ai ti-am daruit-o. E posesiunea ta, faci ce vrei.
- Voiam doar sa va intreb, spuse sincer, zambindu-i barbatului. Multumesc, domnule, rosti calm, apoi ii zambi.
- Sa mergem! Prinde-te de mana mea, ceru barbatul si Bellatrix facu ceea ce i se ceruse. agatandu-se de Dumbledore. Nu era prima data cand Aparuse cu Dumbledore, astfel ca nu ii era teama, desi mereu avea acea senzatie urata, stare de voma.
Cei doi Aparura in fata Casei Cumplite, unde se aflau toti acum. Se apropia cu repeziciune de Casa ce incepea sa se mareasca intre cele doua ale Incuiatilor ce stateau acolo. Bellatrix ii facu loc lui Dumbledore sa intre, plina de respect, si acesta ii multumi din priviri.
Intrara in casa lui Sirius, intampinati de familia Weasley, Potter-ii si alti cativa prieteni de la Hogwarts.
- Bella! se auzi strigatul Hannei, iar Bellatrix ii sari in brate fetei, sarutand-o pe ambii obraji. Ce ma bucur ca esti aici! ii spuse incantata, iar Bella o stranse si mai tare .Si ea se bucura, da... Era singura ei prietena din toata scoala, doar in ea avea incredere doar din toata lumea.
- La multi ani, pretioasa mea scumpa! ii spuse la ureche si o saruta din nou. Sa fii fericita si imi dores sa primesti tot binele din lume. Bellatrix te iubeste enorm!
Cuvintele ii erau in totalitate reale. Era fericita din cale-afara pentru ceea ce se petrecea, ca ii putea fi aproape Hannei Potter intr-un moment asa important.
- Domnule, se adresa Hannah lui Dumbledore, inchinadnu-se in fata sa. Cei doi se respectau si pretuiau, ceea ce pe Bellatrix o incanta, deoarece ea ii idolatriza pe amandoi. Intr-un final, dupa ce toti invitatii erau gata de petrecere, se asezase toata lumea la masa.
- Deci, Hannah, incepu Dumbledore cu un zambet bland pe chip, eu trbuie sa ma scuz, intrucat nu pot sta. Am venit doar sa-ti inmanez cadoul meu, spuse intinzandu-i o cutie cu ciocolata, toate sortimentele, din plin. Imi pare rau, nu stiu ce le place tinerilor acum... Sper sa iti placa.
- Va multumesc din suflet! spuse Hannah sarind in picioare. Il lua in brate pe barbat si ii saruta pe rand ambii obraji.
- La multi ani, domnisorica! i se adresa barbatul strangand-o la pieptul sau.
Dupa scurta vizita, la fel de grandios ca intotdeuana, barbatul se indeparta, iesind pe usa. Bellatrix ii facu usor cu mana, zambindu-i, iar el Disparu. Acum, toti erau din cale-afara de fericiti, datorita faptuluica avusesera un oaspete special.
Dupa ce se servi masa, cu totii incepura sa danseze pe muzica auzita la radio, cantata de Surorile Stranii. Erau mai mult decat fericiti.
Fred se apropie incet de Hannah, luandu-i mana intr-a sa.
- Imi acorzi acest dans?
Sub privirile enervate ale lui Severus Plesneala, Hannah Potter ii accepta invitatia roscatului. Incantata, Bellatrix le facu o poza. Voia sa memoreze aceste imaigni magnifice, cei doi dansand si fiind fericiti. Bellatrix fu invitata la dans de Oliver Wood, incarcand perechile de pe "ringul" de dans.
-Arati minunat! ii sopti creata Hannei Potter, care, desigur, era superba, precum o printesa: avea parul lung, ondulat, cazandu-i in valuri pe umeri, iar trupul ii era imbracat intr-o rochita mandra, frumoasa, care ii venea perfect.
Arata mai bine decat orice regina din lumea Incuiatilor, ceea ce o bucura atat pe ea, cat si pe Bellatrix si pe ceilalti.
Sirius o privea acum cu mandrie pe fata careia ii era nas, fiica celor mai buni prieteni ai sai, James si Lilly Ptter. Era incantat ca putea fi aproape de micuta la aniverarea ei, astfel ca acum dansa fericit pe langa ei pe ritmul muzicii.
Toti erau fericiti, bucurandu-se de petrecerea ce era data special pentur cea mai speciala fata din lume, Hannah Potter, buna lor prietena. Timpul insa zbura...


- Poti veni cu mine? intreba Bellatrix incet, luand-o pe Hannah de mana. Aceasta se supuse imediat, cu un zambet incantat pe chipul simpatic. O urma pana intr-o camera ce era mai departe de galagie si ii intinse cadoul ei. Hannah se uita lung la ea, neintelegand. Pentru tine! i se adresa bruneta luand-o uin brate. Vreau sa nu profiti de ea! Si la multi ani, sa fii fericita! ii spuse strangand-o la pieptul ei, plina de dragoste pentru tanara la care tinea enorm de mult. O pupa pe frunte usor.
- Multumesc, ii spuse incet Hannah, luand-o in brate la randul ei.
- Rasuceste-o de trei ori! spuse calm Bellatrix.
Hannah se supuse si, in acel moment, din Piatra iesira doua forme fantomatice care prinsera, incet-incet, contur, infatisandu-i pe James si Lilly Poter. Fetei i se umplura imediat ochii de alcrimi, iar Bellatrix regreta ca ii facuse un astfel de cadou, fiindca nu voia sa planga, ci s-o faca fericita.
- Mereu mi-am dorit... Sa fie aproape de mine macar de ziua mea! spuse strangand-o in brate pe Bella.
Dar nici macar Hannah nu indraznea sa se apropie de ei, deoarece se temea sa nu dispara. Stia ca sunt doar fantomele lor.
- Sa nu ii chemi prea des, o povatui Bellatrix, apoi o stranse in brate. La multi ani, scumpa mea! Si sa fii fericita, tot ce-ti doresti sa ti se implineasca! i se adresa fetei si o stranse la pieptul ei.
Cand formele fumurii disparura, cele doua se intoarsera la petrecerea Hannei, bucurandu-se de fericirea tuturor si de trecerea de la o varsta la cealtalta.





Aceasta poveste este scrisa pentru Hannah Lilly Potter, de la Bellatrix Malfoy(Trix).