Suntem oameni, suntem sortiţi greşelilor. Oricât am încerca şi oricât am dori, ne e imposibil să nu călcăm uneori şi strâmb. E greu, suntem fiinţe şi noi, şi nu există om fără păcat.
Există pe lume fel şi fel de oameni. Unii greşesc mai mult, alţii mai puţin. Unii îşi cer scuze, realizează că au greşit şi poate nu simt nevoia să fie iertaţi, dar, doar pentru a nu răni prea tare persoana respectivă, îşi cer iertare. Sunt şi alţii prea orgolioşi pentru a-şi cere iertare, care suferă în tăcere fiindcă au rănit pe cineva, dar nu sunt în stare să îşi calce pe inimă să spună "Îmi pare rău!"
Deducem, aşadar, că sunt fel şi fel de oameni, alţii mai buni, alţii mai răi. E greu să îi cunoşti pe toţi şi să îi mulţumeşti pe toţi.
De altfel, sunt multe persoane care iartă foarte uşor, sau altele care iartă, dar foarte greu, sau altele care nu iartă deloc sau, dacă iartă, nu o spun decât după foarte-foarte mult timp. Şi în acest caz, sunt diverşi oameni, diverse moduri de a gândi.
Greşelile sunt lucruri normale, pe care nu le putem împiedica. Într-adevăr, meniţi greşelii, vom călca strâmb de multe ori, poate prea multe. Ce contează însă e şi gravitatea faptului - una e să faci ceva aproape nevăzut, şi alta e să aduci persoana la un pas de nebunie din cauza sentimentelor rănite.
E uşor să răneşti. Unii rănesc pe alţii de plăcere, doar de dragul de a o face.
Trebuie să învăţăm că fiecare dintre noi avem sentimente. Dacă astăzi rănim pe cineva, poate mâine vom fi noi, la rândul nostru, răniţi. Fiecare dintre noi urăşte să fie rănit, dar, din nefericire, se întâmplă cel puţin o dată în viaţă. Sunt lucruri de care nu ne putem feri, oricât am vrea.
Fie că dorim sau nu, prin unele gesturi, unele vorbe sau chiar priviri, putem face pe cineva să sufere.
E uşor, mult prea uşor să oferi suferinţă cuiva, să faci să curgă lacrimi, decât să le ştergi. Pentru unii, e teribil de uşor să provoace durere. Când prietenii lor sau ei înşişi ajung în postura de a o păţi, îi înjură pe cei responsabili de durerea lor, fără să îşi dea seama că o merită cu adevărat.Fără să-şi dea seama că, în urmă cu o zi, la fel de tare au rănit şi ei pe cineva şi la fel de tare a suferit şi acea persoană.
Orice dăm se va întoarce înapoi la noi, probabil îndoit, întreit, înzecit, înmiit. Dar nu contează asta.
Contează însă că poate o vorbă rea astăzi face un om să nu poată dormi o noapte întreagă, să piardă o bună bucată de timp suferind, să verse lacrimi amare pentru lucruri spuse ,de obicei, la supărare.
Când suntem trişti sau nervoşi, avem tendinţa de a arunca unele vorbe ce rănesc cum toţi ştim, dar nu realizăm pe moment. Degeaba mergem, după, să ne cerem scuze. Inima, acolo, undeva, sângerează, lipsită de apărare, iar cicatricea aceea va rămâne tatuată în suflet.
"Aproape tot se iartă, nimic nu se uită" spun versurile unei melodii cunoscute din Hip-Hop-ul românesc.
Sunt atâtea căi de a face pe un om să verse lacrimi. Sunt mii şi mii de greşeli pe lume, şi, ca fiecare greşeală existentă, provoacă o durere urâtă şi de neuitat.
De ce să greşim, când putem preveni asta, analizându-ne comportamentul? De ce să fim duri cu cineva, când putem să spunem adevărul alegându-ne fiece cuvinţel în parte? De ce trebuie să aruncăm vorbe de ocară unora care probabil nu au nicio vină? De ce, de fiecare dată, ne vărsăm nervii pe cine apucăm, izbucnim prosteşte şi băgăm în aceeaşi oală pe toţi?
Nimeni nu poate spune că nu a rănit măcar o singură dată în viaţă pe cineva voit. E în firea noastră să fim răutăcioşi, să îi facem pe ceilalţi să simtă durere doar pentru a ne demonstra nouă că putem. Sunt demonstraţii prosteşti, dar despre care se poate spune că ne gâdilă orgoliul.
Suntem oameni, oameni cărora le sunt iertate greşelile de către Creator, dar oare de cei din jur le sunt iertate greşelile?
Poate-ar trebui să ne gândim de două ori înainte să facem un lucru. Acel lucru poate fi o greşeală.
În acelaşi timp, aşa cum unele greşeli pot fi evitate, altele sunt practic inevitabile. E greu să vezi cum toţi din jurul tău îţi strigă să nu faci aia, iar tu nu te poţi opri. De ce? Simplu, pentru că nu vrei. Vrei să faci un lucru. Nu există "Nu pot!", ci există "Nu vreau!".
Aşadar, când un om îţi cere un sfat cu privire la ceva, ţi-l cere pentru a-ţi cunoaşte părerea şi pentru a vedea ce ai face de i-ai lua locul. Dacă nu ţi-l pune în aplicare, nu înseamnă că nu ţi-a ascultat sfatul, ci înseamnă că a considerat mai înţeleaptă propria decizie. Nu e o greşeală să ceri un sfat, e o greşeală să nu-l ceri şi să acţionezi de capul tău.
Oamenii trebuie lăsaţi să greşească, să simtă pe propria piele ce înseamnă să fie răniţi, pentru a se vindeca şi a nu mai repeta. Tot acelaşi lucru e şi cu o vorbă rea aruncată prosteşte. Trebuie să ne fie aruncată şi să plângem sau să ne muşcăm buzele de supărare, doar pentru a învăţa că asta a durut şi o să doară, indiferent de persoană.
Ce ar putea face un om între mii şi mii de tentaţii ? Din nefericire, nimic. Oricât am încerca, noi tot greşim, ne tot rănim unii pe alţii...
Ar trebui să ne străduim mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu