Despre Caius Iulius Caesar

Caius Iulius Caesar

                Caius Iulius Caesar e un militar roman, una dintre cele mai influente personalităţi istorice.  Are un rol important în instaurarea dictaturii în Roma şi instaurarea Imperiului Roman.  Caesar provoacă războaie de cucerire fără să primească acceptul senatului roman. Cucereşte astfel Galia şi invadează, în 55 î.Hr., Marea Britanie.

                Caesar devine dictator al lumii romane, reformând societatea şi guvernarea. Se autoproclamă dictator, în timp ce Marcus Brutus, prietenul său, urmăreşte în secret să-l asasineze pe acesta, sperând să salveze republica.  După asasinare, conducerea revine lui Octavian (după Bătălia de la Actium, în care acesta câştigă împotriva lui Antoniu şi Lepidus, alături de care preluase conducerea Romei.)

                Războaiele civile sunt cele care transformă Republica în Imperiul roman, sub conducerea primului său împărat, Octavian, fiul adoptiv al lui Caesar. Acesta e cunoscut sub numele de Cezar August.

                Caius Iulius Caesar îşi face multe însemnări, cunoscute sub numele de „Commentarii de Bello Gallico”, în care dă detalii despre viaţa personală, relatate mai târziu de istorici.

Caius Iulius Caesar - începuturi

                Caesar s-a născut la Roma, într-o familie de patricieni. O legendă spune că el a fost născut prin cezariană, ipoteză improbabilă datorită inciziei aplicate doar asupra femeilor decedate. Caesar creşte în modesta locuinţă din Suburba,un cartier de clasă mijlocie din Roma. Deşi se trăgea din patricieni, familia nu era înstărită, niciun membru al familiei nu era cunoscut în societate. O mătuşă a lui Caesar, căsătorită cu unul dintre cei mai bogaţi locuitori romani, Gaius Marius, face ca veniturile lui Caesar să se îmbunătăţească.

                Când Caesar are 15 ani, tatăl său moare, devenind moştenitor al averilor deţinute de răposat şi de Marius, unchiul său, în timpul războiului între el şi Sulla.

                În vârstă de 20 de ani, Caesar trece printr-o situaţie dificilă – Sulla, câştigătorul războiului civil, îi porunceşte acestuia să divorţeze de soţia sa, Cornelia. Refuzul trage după sine plecarea lui Caesar şi familiei, până când li se permite o reîntoarcere în republică, neonorată însă. Caesar alege să plece pentru a fi în serviciul militar.

                În Asia Mică, face parte din asedierea Miletului, el dând dovadă de mult curaj salvând legionarii. Ulterior, i se oferă coroana de ghindă, onor militar foarte preţios pentru un militar fără grade. Purtarea în public a acestui onor obliga pe cei din jur să aplaude pe purător.

                După ce Sulla moare, Cezar e avocatîn Forul din Roma, orator neînduplecat în procesele împotriva guvernatorilor acuzaţi de corupţie şi înşelăciune. Caesar ia mai târziu lecţii de filosofie de la Apollonius Molo.

                Spre insula Rodos, Caesar e capturat de piraţi, cărora le râde în nas şi le promite că-i va crucifica. Adunând banii de recompensă şi eliberându-se, el se ţine de cuvânt şi îi pedepseşte pe piraţi. Se întoarce la Roma, şi e ales membru al Colegiului Pontifilor, chiar în timpul răscoalei sclavilor.

                Primul pas în viaţa politică îl face ca tribun militar. El îl susţine pe Spartacus în încercarea de a face ordine în stat. Ajunge, astfel, în legiunile lui Crassus, ca tribun cu atribuţii în avocatură. Cei doi devin prieteni.

                Caesar îşi pierde soţia, ea încercând să-i dăruiască un fiu. O pierde şi pe mătuşa sa, de care era foarte ataşat. Văduvul le face funeralii celor două femei , foarte impor tante pentru el, fapt interpretat de oponenţii politici drept propagandă spre a fi ales chestor.

                La 30 de ani, Caesar devine chestor în Hispania pentru scurt timp, apoi revine în Roma. Se recăsătoreşte din interes cu nepoata lui Sulla, Pompeia. El îl susţine pe tatăl soţiei lui, Pompei, asigurându-şi cariera politică. Nu târziu după, el e ales edil.

                Urmează poziţia de magistrat. Edilii se îngrijeau de organizarea jocurilor publice şi administrarea Circului Maximus în mod special. Caesar devine popular între oamenii de rând prin împrumuturi uriaşe. Jocurile sale erau spectaculoase, proiectele erau uimitoare. Ridică statui lui Marius, în ciuda uimirii senatului. Falimentul ce survine în urma uriaşelor împrumuturi îi amenintă cariera.              

                Caesar e ales mare preot(Pontifex Maximus), ocupând Domus Publica în For. El avea toate atribuţiile religioase şi patronatul preoteselor Vestei, ceea ce însemna să scape de datorii şi să îşi mărească puterea. Numirea în acest post aduce după sine un scandal, fiindcă, la sărbătoarea sacră a femeilor ce trebuia organizată de soţia sa vine un bărbat deghizat, fapt care atrage după sine divorţul lui Caesar.

                Caesar devine pretor urban, însă se declanşează Conspiraţia lui Catilina şi un nou conflict cu optimaţii. Catilina e izgonit din Roma de senat şi exilat în Etruria. Este prins şi, alături de aliaţi, condamnat la moarte. Decizia lui Caesar de a nu susţine pedeapsa cu moartea se numără printre puţinele decizii similare.

                Iulius Caesar începe mandat ca pretor urban, promovându-şi politica. Pompei şi aliatul, Nepos, vor să vină în Italia şi să înceapă restaurarea, iar Caesar îi susţine. Cato zdruncină moţiunea, izgonindu-l pe Nepos şi alungându-l din postul de pretor pe Caesar. Mulţimea enervată de această decizie este calmată cu greu de acelaşi om.

                Cressus îi sare în ajutor lui Caius, acuzat de delapidare, achitând un sfert din 20 de milioane de dinari. Caesar devine guvernator propretor al Lusitaniei, unde fusese chestor în trecut. În Hispania, el îşi face o reputaţie deosebită drept comandant miliatar, câştigă bătălii importante. În vara anului 60 î. Hr., el intră în Roma spre a candida la cea mai înaltă funcţie.

                Candidează pentru consul, manipulând Senatul. Se formează Primul Triumvirat, alianţă secretă între Pompei, Caesar şi Crassus, fapt ce duce la obţinerea postului de consul. Optimaţii însă îl pun drept consul junior pe Marcus bibulus, rival al lui Caesar.

                După ce îl aduce în dizgraţie pe Bibulus, Caesar primeşte consulatul Galiei şi Illyriei, începând cuceririle externe. Sprijinit de popor şi cei mai puternici romani, el înfrânge adversar după adversar. Modifică platforma geopolitică antică.

                Încep războaiele galice, care pentru Caesar nu sunt doar victorii armate, ci şi politice, alături de o propagandă solitară. El continuă să cucerească, extinzându-se. În acelaşi timp însă, situaţia politică de la Roma e din ce în ce mai proastă. Acesta organizează o conferinţă cu Crassus şi Pompei, având grijă ca cei doi să se înţeleagă, asigurând Triumviratul.

                În anul 50 î.Hr, Pompei şi Senatul îl cheamă pe Caesar la Roma – proconsulatul se încheiase. Caesar era temător că va fi judecat fără armată şi imunitate. Pompei îl acuză de trădare, şi cuceritorul atacă republica, sperând să se instaleze ca dictator. Îl urmăreşte pe Pomei şi, în Grecia, în înfrânge definitiv, evitând o pierdere catastrofală.

                Caesar devine dictator la Roma, cu Marc Antoniu ca prim locotenent. Demisionează din post şi redevine consul. Ajunge în Alexandria, oferindu-i sprijin Cleopatrei în războiul cu Ptolemeu. După ce egipteanul îl ucide pe Pompei, Caesar se răzbună şi îl înfrânge, Cleopatra devenind unicul domnitor. Alături de ea, el îşi creşte copilul, pe Caesarion.

                Organizează în continuare bătălii în Orientul Mihlociu şi Africa, obţinând în acelaşi timp alte două consulate. Întors în Italia, în numeşte prin testament pe Octavian ca succesor. I se aduc onoruri după onoruri din partea Senatului. Caesar aprobă legi pe teme sociale. El devine, în 44 î.Hr., dictator pe întreaga sa viaţă.

                Mai marii Romei încep să se teamă că dictatorul se va proclama rege. Conspiraţia împotriva acestuia începuse să crească. În timp ce Caesar organiza o campanie în Dacia, Marc Antoniu încearcă de două ori să-i pună diademă pe cap, declarându-l rege. Văzând că publicul nu acceptă, Caesar refuză titlul.

                Are loc o întrunire a Senatului la Idele lui Marte, deşi lui Caesar i se spusese să se ferască de această dată În timpul întrunirii, el e atacat şi înjunghiat de un grup între care se afla şi fiul nelegitim al lui Caesar.

                După moartea sa, Rebublica a luat sfârşit. Gaius Octavius, nepotul său şi fiul său adoptiv, preia conducerea. Nemilos şi crud, el frmează, cu Octavius şi Antoniu, un al doilea şi ultim Triumvirat. Caesar e zeificat, apoi se naşte un război între Octavius şi Antoniu şi Cleopatra, ultimii fiind înfrânţi la Actium, ceea ce-l ridică pe Octavian la rangul de prim împărat roman, sub numele de Cezar August.