Adevar si minciuna

    Inainte sa adorm, am hotarat sa mai scriu ceva pe blog. Revin cu doua ore, poate chiar trei, mai tarziu, fiindca eram moarta de somn si nevoia de odihna a invins. De data aceasta, gandurile mele se indreapta spre partea romantica a oamenilor. Nu ca as fi eu cine stie ce romantica, dar ma gandeam.   
    Nu doar o data am vazut cum persoanele spun asa de usor "Te iubesc!". Cuvintele astea parca sunt blestemate, le spui azi si maine vezi persoana "iubita" ca se afiseaza cu alta sau cu altul. Nu mi se pare deloc corect, e si foarte aiurea sa auzi asta.
    Nu e vorba de suferinta, asta  deja parca nu mai conteaza, sau cel putin pentru cei ca mine. Dar mie, personal, vazand anumite persoane foarte importante din viata mea cum sufera si incearca sa uite cum cineva le-a spus fara mila un "Te iubesc!" neadevarat. Ar trebui pedepsite aceste persoane, dar de catre cine? Referitoare la sentimentele noastre, nu exista nicio lege care sa ne apere de rautatea unora.
    Sunt fel si fel de oameni pe lumea asta. Unora le place sa minta, altora nu. Urasc persoanele mincinoase si care trec peste cuvinte cu vederea. Promisiunea e promisiune, iar sentimentele sunt sfinte, trebuiesc respectate. Insa cui sa i-o spui?
    Oamenii parca o iau razna. Am ajuns sa ma uit cu groaza la adulti cum se cearta de parca ar fi niste copii. Personal, consider ca nici adolescentii nu sunt atat de infantili  acum, adultii chiar au decazut din toate drepturile.    
    Deseori, aud si comparatia dintre femeie si barbat. O sa va  rog sa scuzati limbajul, dar am auzit ca femeia e "Dracu' in persoana", vazuta ca o persoana cicalitoare si enervanta, iar barbatul e "Dracu' in persoana", un om plin de vicii si care nu stie sa se descurce. Desigur, ati observat ca e aceeasi expresie utilizata: aud spus din gura barbatilor ca femeile sunt astfel, si din gura femeilor ca babratii sunt astfel. E un haos total, si ceea ce e cel mai rau e faptul ca niciunul nu isi poate asuma faptele, sa spuna "Da, eu sunt asa si pe dincolo". Nu, aruncam unul in carca celorlalti.
    Poate ca indraznesc prea mult acum, unele poate m-ar condamna ca nu sustin persoanele de acelasi sex, dar parca femeia e mai rau. Barbatii au, cu adevarat, atatea defecte, dar ce, femeile sunt mai presus?! Vad si eu cum e viata, si mereu a fost plina de nedreptati.
    Mai bine am inceta sa ne inecam cu totii in minciuni, ca fiecare avem defecte si calitati, niciunul nu e mai presus decat celalalt. Ce am eu nu va avea niciodata alta, fiindca suntem unici, asa ca ar trebui sa nu mai indraznim sa ne judecam atat unii pe ceilalti. Devine frustrant.
    Dupa ce ca viata e plina de minciuni, ne-o mai complicam si noi... Mai bine luam adevarul in brate ca atare, fiindca nu e nimic mai important decat sa ai totul expus asa cum este, nu inflorit cu minciunele care, desi, poate, in aparenta, vor sa fie bune, fac mai mult rau.
    Sa incetam cu totii sa ne judecam persoanele de sex opus sau chiar acelasi sex, sa ne obisnuim sa fim oameni buni, ca viata e numai una si merita traita cu dragoste, gustand cu nesat fiecare moment. Poate, asa, va fi o lume mai buna... O lume cu adevar si fara minciuna!