A fost prea frumos pentru a fi un simplu vis

    Dupa cate i se intamplasera, tanarul isi dorea sa nu fi existat vreodata.
    Era profund dezamagit de parintii care se certasera din nou. De data aceasta, se parea ca cearta avea sa fie definitive, datorita faptului ca mama sa deja intentase divortul.
    Suparat, merse la bunul sau prieten, Rick, cerandu-i acestuia sa-l ajute. 
    - Bai, esti nebun? Tu realizezi ce imi ceri?! Nu pot face asta, nu ti-o pot face tie, ba…, rosti acesta incet.
    Ceea ce ii ceruse I sa perea prea mult, nu-si putea face fratele sa ajunga in cea mai grea parte a vietii. Nu putea trai avandu-l pe constiinta pe insusi cel care ii fusese aproape cand ii fusese mai greu.
    - Am nevoie de ajutor. Indura-te sa fa-o pentru mine, spuse cu regret in glas si Rick ofta prelung. Daca sunt, intr-adevar, fratele tau, atunci, fa-o. Pentru mine, te rog! Te implor!
    Rick regreta, insa accepta.
    Doua zile mai tarziu, ii aduse bunului sau prieten un pistol.
    Tanarul isi indrepta apoi pasii spre padure, unde dorea sa-si puna capat zilelor. Ramase pe iarba verde, sprijinit de un copac.    
    Dupa ce statu si cugeta, ridica pistolul la tampla, apasa pe tragaci si trase.

                 POOOC!
    Sangele incepu a curge cu repeziciune…
   

    Si se trezi, Fusese doar un vis. Se afla inca in padure, tremurand si plangand.
    Avea pistolul in mana, dar nu-l mai dorea. Se ridica si il duse inapoi lui Rick, inca ravasit de visul avut.
    - Nu mai vreau, ai avut dreptate… spuse aproape plangand de teama. Isi musca incet buzele, apoi dadu pistolul mult departe, spre a se fari de el ca de un demon gata sa-l inhate sis a-l distruga incet.
    Desi nu mai dorea, simtea ca e nevoie sa renunte la viata. Pentru fericirea sa, a tuturor, era de parere ca ar fi mult mai bine daca el n-ar mai fi. Se simtea injositor, nedemn de un trai decent doar pentru faptul ca-si dorea sa moara.
    Pasii sai se indreptara grabiti spre casa, deoarece dorea sa-si ceara iertare.


- Mami, am…
- Te urasc! se auzi ascutul tipat.
-… venit…, spuse dezamagit.
       ,, Doamne, vor inceta vreodata?”. Trecu peste parintii lui, care-l ingorasera complet. Cearta lor continua, parca alimentata de sentimentele de ura pe care tanarul li le purta parintilor sai.
       Suferise prea mult.
      
      
       Merse in camera sa, unde ignora complet zgomotele. In acea noapte, mama sa cazuse intr-o depresie. Tatal sau era iarasi indispus. Venise la el in camera si, fara mila, il batjocorise. Dorea sa-l faca sa regrete ca s-a nascut, ceea ce era deja implinit. Fiece vorba ce i-o arunca il chinuia teribil, iar el era incapabil sa aceepte orice durere acum. Voia sa moara.
       Tipa la tatal sau sa-l lase, dar nu o facea, ci continua sa-l supera, sa-l faca sa sufere. Totul era distrus acum, din pacate.
       Cand, tarziu in noapte, hotari si tatal sau ca ceea ce s-a intamplat era destul, pleca. Era multumit ca-i rascolise sentimentele fiului sau din nou.
       Cu mare durere in suflet, tanarul adormi.
- Eu si tatal tau ne despartim, ii spuse mama lui, iar el incepu sa planga. Erau lacrimi de fericire.
    Catve zile mai tarziu, parintii lui erau despartiti si fericiti. Cu toate acestea, el se simtea rau. Ceva nu era bine…
    Merse la bunica sa, care dorea sa-l adopte, datorita parintilor groaznici pe care ii avusese de-a lungul vremii.
    Curand, un sunet sacaitor incepu sa se audal iar tanarul se enerva teribil… Si toata vraja disparu. Totul!
    Se trezise si nu se simtea bine. Plansese mult timp. Si, cand realiza ca fusese un vis, se simti si mai rau. Il durea sufletul atat de tare, ca nu-si putea reprima furia.