Primăvara sufletului

O temperatură plăcută, după atâta timp! Iarna a fost una grea, friguroasă, cu multă zăpadă şi un ger de-ngheţau pietrele. A fost teribil, şi totuşi, cu toţii am trecut peste !
Când a venit data de 1 Martie, micuţul mărţişor ne-a făcut un cadou frumos - o dată cu el a adus şi soarele, şi căldura. Curând, totul va reveni pe făgaşul normalului şi vom zâmbi fericiţi când vom culege ghioceii ce-şi vor scoate capetele din pământul pe care, pe alocuri, au rămas pâlcuri rătăcite de zăpadă.
Micul mărţişor a-mpodobit natura, vântul cu-a sa suflare dulce a gâdilat uşor încă din prima zi a lunii fruntea pământului până acum uscat. După o aşa iarnă geroasă, totul a venit acum ca o reală binecuvântare. Într-un sfârşit, întregul chin s-a răspândit.
Trebuie să lăsăm la o parte toată suferinţa din timpul iernii, căci trecutul e trecut şi viitorul contează mult mai mult. Trebuie să zâmbim, căci a venit, în sfârşit, mult aşteptata primăvară.
De-acum, totul va reînvia. Totul va fi bine, căldura ne va-ncălzi inima, chipul ne va zâmbi din nou de fericire, fiindcă acum, totul s-a sfârşit. E un nou început, ceva ce niciodată nu se va sfârşi. Acesta e ciclul naturii - întotdeauna, iarna ne va chinui, apoi primăvara va veni şi ne va alina suferinţele.
E regula nescrisă a vieţii, totul reînvie la un moment dat!
Curând, totul va prinde viaţă! Primăvara va da viaţă naturii, şi o dată cu ea trebuie să apară în sufletele noastre şi bucuria noului început. Trebuie să alungăm din noi iarna sufletului şi să zâmbim din nou, să facem loc plăcutei primăveri în inima noastră, în noi!
Trebuie să zâmbim, să stimăm, să învăţăm să iubim. Trebuuie să învăţăm să trăim, nu să supravieţuim, să putem să vedem fericirea vieţii în orice lucru minor !
Să fie o primăvară frumoasă, în care să învăţăm cum să zâmbim, căci viaţa e ca petala florilor de cireş - se poate sfârşi oricând... Dar viaţa nu mereu se va sfârşi în plină glorie, ca floarea de cireş.
O temperatură plăcută, după atâta timp! Iarna a fost una grea, friguroasă, cu multă zăpadă şi un ger de-ngheţau pietrele. A fost teribil, şi totuşi, cu toţii am trecut peste !
Când a venit data de 1 Martie, micuţul mărţişor ne-a făcut un cadou frumos - o dată cu el a adus şi soarele, şi căldura. Curând, totul va reveni pe făgaşul normalului şi vom zâmbi fericiţi când vom culege ghioceii ce-şi vor scoate capetele din pământul pe care, pe alocuri, au rămas pâlcuri rătăcite de zăpadă.
Micul mărţişor a-mpodobit natura, vântul cu-a sa suflare dulce a gâdilat uşor încă din prima zi a lunii fruntea pământului până acum uscat. După o aşa iarnă geroasă, totul a venit acum ca o reală binecuvântare. Într-un sfârşit, întregul chin s-a răspândit.
Trebuie să lăsăm la o parte toată suferinţa din timpul iernii, căci trecutul e trecut şi viitorul contează mult mai mult. Trebuie să zâmbim, căci a venit, în sfârşit, mult aşteptata primăvară.
De-acum, totul va reînvia. Totul va fi bine, căldura ne va-ncălzi inima, chipul ne va zâmbi din nou de fericire, fiindcă acum, totul s-a sfârşit. E un nou început, ceva ce niciodată nu se va sfârşi. Acesta e ciclul naturii - întotdeauna, iarna ne va chinui, apoi primăvara va veni şi ne va alina suferinţele.
E regula nescrisă a vieţii, totul reînvie la un moment dat!
Curând, totul va prinde viaţă! Primăvara va da viaţă naturii, şi o dată cu ea trebuie să apară în sufletele noastre şi bucuria noului început. Trebuie să alungăm din noi iarna sufletului şi să zâmbim din nou, să facem loc plăcutei primăveri în inima noastră, în noi!
Trebuie să zâmbim, să stimăm, să învăţăm să iubim. Trebuuie să învăţăm să trăim, nu să supravieţuim, să putem să vedem fericirea vieţii în orice lucru minor !
Să fie o primăvară frumoasă, în care să învăţăm cum să zâmbim, căci viaţa e ca petala florilor de cireş - se poate sfârşi oricând... Dar viaţa nu mereu se va sfârşi în plină glorie, ca floarea de cireş.